Slipurile sau bețele de bambus apar pentru prima dată în înregistrările dinastiei Tang; *Beihu Lu* (Records of the Northern Household) al lui Duan Gonglu notează utilizarea lor-în mod specific, „să străpungă și să supună [șarpele] cu un băț de bambus”-în prinderea-șarpelor. *Lan Zhen Zi* (Savantul leneș) al lui Ma Yongqing din dinastia Song descrie bețișoare de bambus depozitate într-un tub, servind drept semne de nume pentru studenți, în timp ce Su Shi menționează „ține în mână un baston de bambus înțesat cu mătase roșie” în poemul său *He Ziyou Taqing* (În răspuns la Spring Outing a lui Ziyou).
În timpul tranziției de la documentele de bambus-la cărți tipărite de hârtie, „marcatoarele de fildeș” (utilizate pentru a marca pozițiile derulării) au fost înlocuite treptat cu benzi de os, bambus sau hârtie pentru a facilita citirea și recuperarea; de către dinastia Song, pe măsură ce citirea cărților de hârtie s-a răspândit, aceste marcaje din bambus au ajuns să fie cunoscute ca „semne de carte”.
Biletul de bambus-bambus a fost inventat de Shen Gongzhe, managerul companiei Tongji Steamship. Aceste bilete originale măsurau 20 cm lungime și 2,5 cm lățime, având un vârf ascuțit și numele companiei-„Tongji Steamship Company”-marcat pe lemn ca măsură împotriva-contrafacerii. Începând cu 1 mai 2025, feribotul Ruian Feiyun a implementat pe deplin un sistem de bilete fără pilot, ceea ce a dus la întreruperea biletului de-bambus.
